Iarna este o perioadă esențială pentru ciclul biologic al pomilor fructiferi, chiar dacă la prima vedere pare o etapă de pauză. În realitate, în lunile de iarnă se decid multe dintre elementele care vor influența producția din anul următor.
Pomii fructiferi au o capacitate naturală de adaptare la temperaturi scăzute. Rezistența diferă însă în funcție de specie. Mărul este una dintre cele mai rezistente specii, suportând temperaturi de până la –40°C. Prunul poate rezista la –35°C, cireșul și vișinul la –29°C, iar părul până la –28°C. În schimb, speciile termofile precum caisul, piersicul, gutuiul sau nucul au o toleranță mai redusă, situată între –20 și –24°C.
Un aspect adesea neglijat este sensibilitatea sistemului radicular. Rădăcinile sunt mult mai vulnerabile la îngheț decât ramurile sau trunchiul, mai ales la pomii tineri sau plantați pe soluri ușoare. De aceea, mușuroirea bazei pomilor și aplicarea unui strat de mulci reprezintă măsuri simple, dar extrem de eficiente pentru protecția împotriva înghețului.
Zăpada are un rol esențial în protejarea solului și a rădăcinilor. Un strat de zăpadă acționează ca un izolator termic, reducând amplitudinea variațiilor de temperatură și prevenind înghețurile adânci ale solului.
Un proces biologic fundamental pentru pomii fructiferi este vernalizarea. Aceasta reprezintă acumularea unui număr de ore de frig necesare pentru ca mugurii să poată ieși din repaus vegetativ și să asigure o înflorire și fructificare normală. Fără vernalizare, apar fenomene precum înflorirea neuniformă, reducerea legării fructelor sau chiar compromiterea producției.
Necesarul de ore de frig diferă în funcție de specie. Mărul are nevoie de 400–1200 ore, părul de 600–800, prunul de 800–900, cireșul de 600–1100, vișinul de 700–1000, caisul de 500–600, piersicul de 600–800, gutuiul de 300–500, iar nucul de 600–700 ore.
Paradoxal, iernile prea calde pot fi mai periculoase decât cele reci, deoarece perturbă procesul de vernalizare. Pomii pot ieși prematur din repaus, devenind vulnerabili la înghețurile târzii din primăvară.
Rezistența la temperaturi scăzute este influențată și de starea de sănătate a pomilor, de vârstă, de gradul de epuizare după producții mari, de fenofază și de oscilațiile bruște de temperatură.
În luna ianuarie 2026, pomii se află în plin repaus vegetativ, acumulând orele de frig necesare. Până în acest moment, condițiile sunt favorabile și nu există riscuri majore.
În partea a doua vom analiza riscurile reale din perioada de primăvară și măsurile practice pe care pomicultorii le pot lua pentru a proteja livada.